Pricepere

Ai auzit, vreodata, afirmatii conform carora copiii sunt mai receprivi la informatii noi? ...Sau ca un profesor este mai bun decat altul? - Strict didactic, desigur. - Aceste lucruri tin de capacitatea persoanei care receptioneaza informatia, de a crea conexiunile logice necesare asimilarii ei (pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, depinzand de calitatea acestei conexiuni). Cu toate acestea, se mai intampla, uneori, sa explici o chestie, mai multor persoane, cu pregatiri personale similare iar, unele dintre ele sa inteleaga perfect, si sa retina ideea de baza, iar altele sa inteleaga foarte vag/putin sau chiar deloc. Si, totusi, cum este posibil asa ceva? Am avut ocazia sa aflu raspunsul la aceasta intrebare, absolut intamplator (sau constituie, cel putin, o ipoteza, cum ca acesta ar fi raspunsul), cand cineva mi-a spus "...dar te pricepi sa explici". Daca eu ma pricep sa explic, atunci exista persoane care nu se pricep sa... priceapa?

Ma dau cu cercul

Daca, pe vremuri, cand puteau trece si zeci de ani ca vechi camarazi sa se reintalneasca, intrebarea "Ce (mai) faci?" - cu sensul de "Ce viata mai duci?" - era justificata, in contextul contemporan, ea a ajuns la un nivel de utilizare in exces, mai ales in scopul initierii unei conversatii (Dupa formula de salut, bineinteles), pierzandu-si esenta initiala, respectiv exprimarea interesului pentru starea sociala, financiara sau de sanatate a interlocutorului. Ca urmare, au aparut tot felul de replici pe care unii dintre noi le folosesc pentru a-si arata dezaprobarea modului in care aceasta este folosita. Unele sunt destul de scarboase, altele de natura sexuala, dar sunt si multe destul de comice. Cea a unui prieten de-al meu este "...ma dau cu cercul". Pentru cei care nu si-au dat, inca, seama, se refera la acel dispozitiv format dintr-un cerc rigid (al carui diametru poate varia intre 50 si 150 de centimetri, in functie de utilizatorul acestuia), si un bat, cu o lungime de cateva zeci de centimetri, cu ajutorul caruia cercul trebuie impiedicat sa cada, dupa propulsare, pentru a-si continua rostogolirea pe o suprafata plana, pe o distanta cat mai lunga. Aceasta activitate era o activitate destul de gustata de copii, inainte de aparitia telefoanelor mobile, a consolelor de jocuri, a calculatoarelor personale, chiar a televizoarelor, si a altor astfel de factori destul de nocivi care-i "impiedica" pe copiii de azi sa se bucure de jocurile copiilor de alta data. Intrebarea mea este (si nu doar din nostalgie): "Cati dintre voi stiti, cu adevarat, sa va dati cu cercul?"


Somehow, related video:

Natura umana

Exista fel si fel de oameni, cu fel si fel de personalitati si caractere. Sunt oameni care ne fac viata mai frumoasa, prin modul lor de a fi, sunt oameni cu calitati (mai mult sau mai putin apreciate).
Dar, cum Seneca constata, pe buna dreptate, ca errare humanum est (A gresi e omeneste - in traducere libera), e in natura umana sa se mai comita si greseli. Implicit, oamenii au si ei defectele lor. Unii au mai multe, altii mai putine, la unii sunt mai discrete, dar la unii sunt revoltator de evidente. Unele din aceste defecte sunt ipocrizia si fatarnicia.
Asistam, zilele trecute la niste discutii relevante in acest sens. Vorbind cu un prieten apropiat, o cunostinta de-a mea zicea: "Ce-mi place emisiunea X! Ixulescu, ala, e bestial! Rad de crap cand vad ce da din el!" Vorbind, insa, cu o persoana mai influenta si careia ii purta o oarecare stima, a intrebat, inital (referitor la emisiunea in cauza), daca urmareste asa ceva iar, la raspunsul negativ al acesteia (insotit de o vadita indiferenta), a continuat, la randu-i, cu o prefacuta indiferenta: "...mda... eu ma mai uit din cand in cand e o emisiune nemaipomenita, dar ma mai uit, din cand, in cand".
Si acestea in aceeasi zi :)
____________________________________
* Citatul complet al lui Seneca (printre altele, filosof roman antic) era errare humanum est, sed perseverare diabolicum - a gresi e omeneste, dar a persista (in eroare) e diabolic